Drumul public

Ce este drumul public?

Drumul public este orice cale de comunicație terestră, destinată circulației vehiculelor sau pietonilor, care este întreținută de autoritățile publice și deschisă folosinței generale. Pe scurt, drumul public este locul unde se aplică regulile de circulație.

Clasificarea drumurilor publice

Clasificarea se face în funcție de importanța, destinația și administratorul drumului.

1. Autostrăzi (A)

Drumuri naționale de mare capacitate și viteză, rezervate exclusiv circulației autovehiculelor. Sunt prevăzute cu două căi unidirecționale, separate printr-o zonă mediană. Accesul este limitat și se face doar prin noduri rutiere special amenajate. 

Viteză maximă mai mare (de regulă 130 km/h), interzisă oprirea voluntară/staționarea, obligatorie utilizarea luminilor de întâlnire (faza scurtă) pe toată durata zilei.

2. Drumuri Expres

Sunt asemănătoare autostrăzilor ca viteză și capacitate, dar pot avea standarde geometrice ușor mai reduse. Vizează un trafic rapid, dar pot avea mai multe puncte de acces sau intersecții la nivel.

3. Drumuri Național Europene (E)

Reprezintă rețeaua de bază care leagă orașe importante și regiuni ale țării, inclusiv cele care asigură legătura cu rețeaua europeană. Pot trece prin localități, caz în care viteza maximă este redusă la 50 km/h (dacă nu se indică altfel).

4. Drumuri Naționale (DN)

5. Drumuri Județene (DJ)

Fac legătura între rețeaua de drumuri naționale și centrele de comună, sau între diferite localități din cadrul aceluiași județ.

6. Drumuri Comunale (DC)

Căi de comunicație care leagă satele între ele sau asigură legătura acestora cu drumurile de categorie superioară (județene sau naționale).

7. Drumuri Locale

Drumurile situate în interiorul localităților (sate, comune, orașe, municipii). Pe străzi se aplică, de regulă, limita standard de viteză de 50 km/h, cu excepția sectoarelor special semnalizate. Acestea includ elemente specifice de trafic urban (benzi dedicate transportului în comun, zone pietonale, sensuri unice, etc.).

 

Componentele de bază ale drumului public

Cunoașterea exactă a fiecărui element constructiv al drumului este fundamentală, deoarece regulile de circulație (viteză, oprire, prioritate) se aplică diferit pe aceste zone.

1. Partea Carosabilă

Este suprafața din drumul public destinată, în mod normal, circulației tuturor vehiculelor. Este zona unde se aplică majoritatea regulilor de deplasare (limite de viteză, poziția în mers, depășirea). Pietonii au acces pe partea carosabilă doar în condiții strict reglementate (de exemplu, pentru traversare, sau când lipsesc trotuarele/acostamentele).

2. Banda de Circulație

Subdiviziunea longitudinală a părții carosabile. Ea este suficient de lată pentru a permite circulația vehiculelor într-un singur șir.

Benzile pot fi:

• Delimitate prin marcaje rutiere (linii continue sau întrerupte).
• Nedelimitate (pe străzile unde nu există marcaje, se consideră că partea carosabilă este împărțită pe rânduri virtuale).

Tipuri de Benzi (Exemple):

• Benzi obișnuite;
• Benzi de accelerare și decelerare (pentru intrarea/ieșirea de pe autostradă sau drumuri rapide);
• Benzi pentru transport public (semnalizate specific);
• Benzi reversibile (a căror direcție de mers se poate schimba în funcție de trafic, prin semnalizare specială).

3. Acostamentul

Fâșia laterală a drumului, situată între marginea părții carosabile și marginea platformei drumului (sau rigolă/șanț). De obicei este neasfaltat sau are o structură mai slabă.

Rol:

• Asigură susținerea laterală a părții carosabile.
• Poate fi folosit pentru oprirea de urgență sau staționarea forțată.
• În lipsa trotuarului, pietonii pot circula pe acostament.
• Unele vehicule lente (ex. biciclete, vehicule cu tracțiune animală) pot fi obligate să circule pe acostament, dacă există.

Atenție: Acostamentul nu este o bandă de circulație și, în general, nu este destinat mersului obișnuit.

4. Trotuarul

Spațiul longitudinal, separat vizibil de partea carosabilă (adesea prin bordură), destinat în principal circulației pietonilor.

Reguli și Excepții:

• Circulația vehiculelor pe trotuar este strict interzisă
• Oprirea sau staționarea vehiculelor pe trotuar este permisă doar dacă este semnalizată corespunzător prin indicator (plus panou adițional) și dacă se lasă un spațiu de minimum 1 metru pentru circulația pietonilor

5. Axul Drumului 

Este o linie longitudinală imaginară sau marcată, care împarte partea carosabilă în două părți egale sau inegale. 

Rol:

• Servește ca referință principală pentru poziția în mers a vehiculelor și pentru manevrele de depășire.
• Poate fi materializat pe carosabil printr-un marcaj longitudinal (linie continuă sau întreruptă) care separă sensurile de mers.

6. Drumul cu Declivități (Rampe și Pante)

Declivitate este termenul tehnic care definește înclinația drumului pe lungime.

Segment de drum pe care panta sau rampa naturală (înclinarea terenului) depășește o anumită valoare.

• Rampă: Sector de drum în urcare.
• Pantă: Sector de drum în coborâre.

Rol și implicații rutiere:

• Declivitățile sunt semnalizate prin indicatoare de avertizare (triunghiulare, roșii) care specifică procentul de înclinare.
• Pe segmentele cu declivitate mare (în special pante), viteza trebuie redusă, iar vehiculul trebuie menținut într-o treaptă de viteză inferioară pentru a folosi frâna de motor.
• La întâlnirea pe o porțiune îngustă, regula generală de prioritate impune ca vehiculul care urcă să aibă prioritate față de cel care coboară.